fiul risipitor pleaca de acasa

Incep in acest post prin a-mi cere scuze ca nu am mai scris in ultimul timp
De fapt e o forma de a spune pentru ca realitatea este ca scriu cand am chef.
Subiectul de astazi nu va fi unul propus de mine ci de unul din fanii mei care a dorit pe aceasta cale sa afle parerile cititorilor.

O alta rugaminte a fanului a fost si sa isi pastreze anonimatul. Tocmai din acest motiv il voi reprezenta printr-o imagine simbolica.
El a compus acest text si mi l-a trimis pe mail iar eu am fost de acord sa fac un post pe aceasta tema. Am corectat niste mici greseli gramaticale si de punctuatie

So here it goes:

Cred că toţi ne-am gândit măcar odată să plecăm din ţara asta, dar totuşi n-au am plecat (încă). De ce am rămas? Am putea spune că daca aici te-ai născut aici mori, aici ai familia, aici ai prietenii, aici cunoşti totul, când în partea cealaltă nu ai nimica, ca e greu să o iei de la capăt singur, dacă ai familie, (soţ / soţie, copii) e şi mai greu (chiar dacă asta ar însemna poate o viaţă mai bună decât aici şi poate un viitor mai bun copiilor). Dar totuşi n-am plecat.

Suntem sătui de clasa politică, drumuri n-avem, sistemul educaţional este sub pământ, daca te duci într-un spital sigur iei vre-o boală, plăteşti taxe peste taxe, stai la coadă ca să stai apoi la o coadă ca să poţi după aceea să stai la coadă ca să poţi plăti un impozit, vezi toţi umflaţii la volanul unei maşini pentru care ai nevoie vreo 4 vieţi să lucrezi ca să o poţi cumpăra. Nu avem nici cea mai mică infrastructură dar vilele de pe Snagov sau cartierul francez sunt dintre cele mai luxoase. Iţi vine să urli când vezi atâta diferenţă şi totuşi nu reacţionezi, şi dacă reacţionezi lumea te va considera un nebun. Şi totuşi, n-ai plecat din ţară.

Ştii că ţara asta n-are nicio treabă, ei cu ei între ei, nu ai în faţă nici o perspectivă, suntem sclavii străinilor care au venit aici pentru o forţă de muncă ieftină şi care peste 10 ani vor găsi alt host, mai ieftin ca noi. Şi totuşi, n-ai plecat din ţară.

Există şi variata, pleci câteva luni - câţiva ani, ţi-ai făcut o stabilitate financiară, apoi te întorci în ţară, iţi iei o maşină, poate îţi faci şi o casă, dar vei constata că nu prea multe s-au schimbat, acele lucruri care te-au determinat să pleci, cărora le-ai dus lipsa cât ai fost plecat, sunt neschimbate şi  după un timp începe să te roadă iară gândul asta.

Marea majoritate care întrăm în academia asta suntem tineri (măcar în gândire), cred ca toţi ne-am gândit măcar 1 dată la plecatul în afară. O parte dintre noi au încercat, n-au  reuşit şi s-au întors. Eu vă întreb acuma: de ce nu aţi plecat? Ce v-a făcut să nu părăsiţi ţara? Iar pentru cei ce s-au întors: de ce v-aţi întors?

Asa, pentru ca eu sunt intaiul cetetor al acestui blog o sa-i raspund:

Am fost plecat odata sa muncesc in afara insa eram prea tanar, nu prea stiam eu cum e cu "tinutul asta de treaba" care ma povatuiau unii si altii cand am plecat. Asa ca m-am intors inapoi.....

de fapt m-au dat afara.

A nu se intelege gresit, mie imi place si tara asta si orasul asta iar daca ar fi sa plec nu as pleca din motivele enumerate mai sus (de personaju verde si urecheat) plus astea:



Eu as pleca dintr-un spirit de aventura, eu as pleca catre un nou inceput, as pleca pentru ca uneori trebuie sa dai cu zaru si sa vezi ce "dubla" iti poate oferi viata. Unii se simt ingropati aici ...eu nu.

Mai e ceva.... deocamdata am un credit, iar daca o sa plec ....dracu il mai plateste !

cu capul in nori

Crazy fans....you can't get enough...
Pana acum am primit incurajari si felicitari pe de o parte , pentru ca am blog si scriu si chiar mi-au zis cateva persoane ca de ce nu scriu mai des ca se enerveaza cand deschid blogu la munca si vad acelasi post toata saptamana.

Later Edit: sau poate era "acelasi prost" ?!

Pe de alta parte sunt si persoane care imi zic la fiecare scriere ca-s praf... ca nu i-am impresionat. Sa fiu sincer eu nu prea le am cu scrisu. De-aia se poate intampla sa fac si greseli de gramatica.
Eu va zic dinainte ...
Asa....topicul pe ziua de azi  ...cum e mai bine sa fii...cu picioarele pe pamant sau cu capul in nori ?



pana sa treceti mai departe apasati play pe piesa asta care mor eu dupe ea, si lasa-ti-o acolo sa va picure in suflet fiecare acord
Eu de cand ma stiu lumea mi-a zis ca sunt cu capul in nori, ca trebuie sa revin cu picioarele pe pamant... ca viata "nu trebuie luata in gluma" (asta n-am inteles-o niciodata), ca trebuie sa "belesc ochii pe unde merg" si ca eventual...."nu tot ce zboara se mananca", trebuie sa fiu "realist". In caz contrar alternativa era una demna de SAW :  ..." or sa ma manance cainii ".
Ce inseamna totusi sa fii realist in Romania secolului XXI, si de ce oricine care vrea sa zica o vorba buna, "sa ma invete de bine" la o adica, trebuie sa foloseasca aceleasi tampenii ?!
Adica asta am eu chef sa aud de fiecare data cand am o idee noua.........
un proiect nou ...?!
Sigur ca poate parea greu de realizat insa eu nu ma gandesc ca altii la 1000 de motive pentru care nu ar merge, ci ma gandesc la cum sa fac ca sa mearga totusi ce am eu in cap.

Omul "realist" este si va fi intotdeauna un om "resemnat". Cand cineva iti va zice vreodata "fii realist" fii sigur ca este un trist care de fapt vrea sa-ti zica  fii resemnat, la fel ca mine...

A se observa ca e o nuanta foarte fina intre a fi realist in sine si a fi...."realist". Spre exemplu, Galileo Galilei a fost (ce a fost el nu stiu exact) foarte realist atunci cand a afirmat ca pamantul este rotund, insa nu a fost deloc "realist" in societatea si vremea lui, deoarece din cate stiu chiar a murit pentru declaratia asta.

Einstein se pare ca ar fi fost un om destul de distrat in problemele curente de zi cu zi.

Asa ca fiecare sa isi vada de realitatea lui pentru ca sunt aproape sapte miliarde de oameni pe planeta asta si sunt sapte miliarde de realitati, iar fiindca totul este subiectiv tu poti sa spui ca eu sunt cu capul in nori iar eu pot sa spun ca ma uit la tine de undeva de suuuuuuus si te vad mic de tot ca pe-un gandac. Ba mai mult pentru ca am asa un suflet marinimos sunt si atent sa nu te strivesc pe tine si ideile tale "realiste" ca nu vreau sa o iei razna dupa aia.




"I think, for me, I would rather be considered as having my head in the clouds, than buried in the sand. Sometimes you get a better view and perspective from above" - Anonim



choose life... REAL life




poza A

Poza....copii ...fotbal  

Nu ca ar avea vreo relevanta dar poza nu e facuta undeva in Ferentari este facuta in Palestina.

Astia sunt copii palestinieni jucand fotbal.

Printre gunoaie ...si ruine

Pana si mingea e vai de capu ei

Incaltarile nu mai zic, unu poarta papuci

Pamantul e tare daca s-ar faulta .... sigur o sa-i doara o cazatura

 Par plini de viata, unu rade...altu se concentreaza, ala din spate tipa...

 





poza B

Aici avem un personaj din patura "civilizata", intamplarea face ca baiatu sa fie american..
...nu vreau sa dau o conotatie politica
Avem televizoru..cea mai ieftina distractie..chipsurile...cola pe masuta
O canapea confortabila ....o camera inghesuita...probabil parintii au un nivel de trai mediu
...ce chestie...la fel ca noi majoritatea
Expresia fetei ....interes pentru film....parca putina oboseala
Pozitia corpului....lene...



poza C





dincolo de orice idei filozofice si religioase, suntem organisme biologice

fiecare dintre noi

nu suntem ferma porcina

nu traim pentru a manca, a bea, si a ne uita la TV

choose life... REAL life !

putina arta

desenat la 20 de ani, la munca, reprezinta tristetea

il consider cel mai reusit desen al meu, la 16 ani, multe simboluri , l-am numit pisicile

simbolic, nici eu nu mai stiu ce-a vrut sa fie sau cand l-am desenat, cred ca eram beat

Isus, desenat din minte, nu am avut ca model o icoana desi in subconstient cred ca ma inspiram din incoanele crestinismului timpuriu

desen naiv, un copac si o casa, liniste

bunica mea, desenat cand aveam 16 ani, lucra la masina de cusut, nu avea habar ca o desenez

o sala din casa de la tara, in stanga este masina de cusut, un prag pe care e o perna, usa care da afara, bolta de vitza de vie sus afara, priceless

desenul asta l-am facut la 17 ani cand m-am intors de la o petrecere
fiecare personaj are corespondent o persoana reala de la acea petrecere, nu ii mai recunosc pe toti insa eu sunt cel cu spatele din stanga-centru jos

mana mea stanga pe la 17 ani

desen reprezentand un peste ca o sageata spintecand apa

dune de nisip , caldura....primul meu desen ever

cineva

ochiul meu drept

un buchet cu flori de plastic care inca exista in casa

o moarte "senzationala" care .. "se intampla acum"

Oriunde m-am dus azi nu am putut sa scap de moartea lu' Paunescu. Cum a aparut moda asta noua sa dai inmormantarile la TV in direct?!
La ce se asteapta cei care au decis treaba asta?... ca sa intelegem si noi.
Oare la ceva gen.... audienta ?!

Deja departamentul de creatie imi ruleaza si mie un film

familia in fata televizorului, posibile comentarii :

oare cum o fi imbracat? ...

ia uite-l se tzine bine si in ultima clipa...natzia lui...a iesit in glorie

nevasta-sa nu prea plange... normal ...ramane cu o groaza de bani

aaaaaaah....a bagat reclame...hai adu niste seminte ...stai asa...toarna si un pahar de vin...sa fie pentru sufletu mortului ...hai repede ca nu mai prinzi nimic , astia nu stau dupa tine

da parca e mai slab in sicriu ala....este ca pare mai slab ?!...parca nu e el ! ..hiiiii...daca n-o fi el ?!

nu-mi plac inmormantarile la romani punct. Ultima fita la inmormantari sunt ochelarii aia de soare.
Fratilor nu suntem intr-un film cu mafioti. Oare aia care poarta ochelari de soare la inmormantari ii cumpara special ca "poate s-o ivi vreo ocazie" sa-i poarte ?! sau sunt aceeasi ochelari de soare cu care se duc la plaja de exemplu... ce se intampla daca nu prea e soare si ploua ?...daca ninge ar merge ochelari de ski ?...

si daca stam asa si ne gandim, peste ani cand tehnologia 3D se va raspandi in casele majoritatii romanilor iar Gigi de la 2 impreuna cu Tanti Mitza or sa aiba televizor 3D, va dati seama ce spectacol va fi o inmormantare din asta transmisa in direct ? Atunci sa porti ochelari nu va mai fi un moft, ci o necesitate.
Daca mai ai parte si de un surround alaturi cu imaginea 3D vei simti inmormantarea pe pielea ta. Cat realism...sa fii acolo cu mortu in sicriu.. sa auzi cum ii bate inima (lol) ..o traire aproape spirituala
Inmormantarile nu trebuiesc date la TV. Nici nasterile (in caz ca-i vine cuiva vreo idee sa contrabalanseze)

Si ca sa nu uit, mai sunt niste obiceiuri care nu imi plac la inmormantarile noastre. Fotograful care face poze atat la invitati cat si la sarbatorit, obiceiul bocitului dus la extrem...

Pana una alta nu putem decat sa fim sobri, un pic rezervati ....si.... "Dumnezeu sa-l odihneasca"

Pe-un picior de plai....

Suntem in 2010, lucram in firme multinationale (unii dintre noi), mancam "hamburgher"-i sau shaorma "cu de toate", petrecem "week-end"-urile in "malluri" la "shopping" sau la multiplex, ne uitam la firme americane mancand "popcorn" si ragaind "cola". Blugi de firma sau din "Europa", "adidashi" "Nike" sau imitatii facute in "China", fumam "Malboro", ne uitam la "Tradati in dragoste" ( cheaters ), noaptea ne ducem in cluburi si dam "shot dupa shot" de "tequilla" ascultand "bad romance".
Si daca zice cineva ceva de Romania strambam din nas aruncand un scurt "tara de cacat" ca preludiu la orice apreciere mai complexa. Deja au aparut expresii: "se vede ca suntem in Romania" ( in trafic), "asa suntem noi romanii" ( cand vedem imbulzeala de la micii si berea date pe gratis in ajunul alegerilor ), "tara frumoasa, pacat ca e locuita" ( in fata guoaielor de dupa o zi de 1 Mai "la padure").
Noi suntem unici in lume. Ne intelegem cu functionarii publici "ca oamenii", stam seara "la o caterinca" in fata scarii. Daca intreprindem vreo actiune nu ne avantam prea mult pentru ca e bine totusi "sa stai in banca ta" iar "capul plecat sabia nu-l taie". Cu toate astea noi stim chiar si asa ca, "daca nu curge, pica" asa ca avem rabdare....sa pice.
Oricum nu ne ajutam intre noi pentru ca, "pe cine nu-l lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti", chiar daca ti-o fi frate...branza-i totusi pe bani asa ca "de cat sa planga mama mai bine sa planga masa" (mai nasol e cand mama si masa sunt aceeasi persoana).
Cam asta e imaginea generala a romanului in 2010, asa l-a cioplit istoria, asa a incoltit samanta pe aceste meleaguri. Asta e produsul finit, the "rumanian action figure".
Din experienta mea personala imaginea asta de mai sus difera in zonele rurale, mai ales in cele cu traditie culturala (gen Maramures) unde oamenii chiar sunt ospitalieri, se ajuta intre ei, muncesc si se apropie de ceea ce numim comunitate. Poate pentru ca daca nu s-ar ajuta, le-or fi fiind mai greu sa supravietuiasca.
Cred sincer ca scaderea valorilor morale in tara noastra este in stransa legatura cu scaderea nivelului de patriotism (inteles ca mandria apartenentei la aceasta tara) si merg mana in mana. Dar nu este mai bine asa...sa fim o mica franciza americana?

team building-ul

Ce este de fapt team building-ul ?
La fel ca multi altii , eu lucrez intr-o multinationala. A major one....
Periodic se organizeaza diferite evenimente ce au rolul de a aduce echipa in halul in care, vezi domle, sa colaboram ca niste corporatisti veseli si integrati. Aceste demersuri poarte numele de "team building"-uri
Care va sa zica au citit ei ca oamenii care nu prea se cunosc asa de bine unii cu altii pe plan personal au o jena sa puna umar la umar si pe plan profesional. Sunt de acord cu ideea asta in teorie insa ca de obicei la noi in tara se aplica prost.

Cele mai frecvente greseli de organizare a unui team-building:

1. Pregatirea minutioasa a fieacarui detaliu
Cand zic minutioasa ma refer la un orar foarte bine pus la punct minut cu minut despre ce joc o sa joci, cum o sa il joci, cand se termina, cine castiga si care vor fi concluziile. Astfel team buildingul ajunge sa fie o parada comunista de 23 august in care fiecare are rolul lui bine determinat si sa-l fereasca sfantul pe ala care greseste vreo nota in simfonia asta geniala ca acela e catalogat imediat "not a team player".

2. Justificarea fondurilor.
De aici din pacate incep toate problemele. In cazul in care activitatea/ excursia etc. este platita de companie toti acei bani trebuiesc justificati. Se creaza un fel de "dosar de proiect". Adica trebuiesc facute poze cu oameni care zambesc si se simt bine, trebuie aratata intotdeauna latura constructiva a unui astfel de demers. De parca ai putea masura in vreun fel cantitatea sau calitatea interactiunilor umane. Dupa parerea mea un team building nu trebuie sa fie prea constructiv, tocmai asta e si ideea ...hai sa vedem ce se intampla cand nu planificam.

aici as vrea eu un team building cu echipa mea sa dureze vreo doua saptamani. Sunt convins ca vom fi mai productivi cand ne vom intoarce

Later Edit : daca ne vom intoarce

In incheiere va urez "La cat mai multe team buildinguri, si totul din partea firmei !!!"
Am avut partea mea de team building-uri geniale...sau poate asa sunt eu, ma distrez in orice conditii ! :-)